Adobe Flash Player not installed or older than 9.0.115!
De obicei vedem doar o parte a realității, restul devenind de cele mai multe ori un mister firesc al Naturii. Ceea ce putem face este să admirăm rafinamentul naturii care se exprimă continuu într-un mod minunat. Mulțumim totodată și celor care au reușit să evidențieze câte ceva din tainele naturii.
“Francusi” al zilelor noastre – penibilul artei contemporane
Tehnologie, dezvoltare, democratie, libertate, unicitate, aparent toate bune si fumoase, dar din pacate toate aceste concepte sunt lipsite de consistenta si substanta; in timp au devenit doar cuvinte ce apartin unui vocabular al unor suflete deja moarte. Goethe ne spunea candva ca: nu este moarta lumea zeilor, ci sunt moarte inimile noastre.
Ce mai putem zice despre frumos, despre sublim, despre tranfigurare. Cautam cu disperare deseori clipele de fericire, clipele minunate care au existat candva si pe care acum cu greu ni le mai amintim uneori. Daca este sa ma intrebati pe mine personal de ce traim aceste momente, va pot spune cauza:sufletul nostru este mort; insensibil.
Ganesha umbla prin lume gata sa-si imparta generos darurile. Intr-o seara a intalnit in drumul sau un om imbracat in zdrente, abia tinandu-se pe picioare, cu o fata pe care se intiparise amaraciunea. Cand s-a apropiat acesta l-a rugat : “N-ai putea sa-mi imprumuti un banut?” Ganesha l-a privit cu atentie. Pentru el un banut sau o comoara nu insemna mare lucru. “Un banut?” a intrebat el. Omul a incuviintat din cap. ”Asta vrei, un banut?” a insistat Ganesha. Iar omul a raspuns: “Doar un banut”. Ganesha a scos un banut si i l-a oferit cu un suras: “Viata este dispusa sa plateasca orice pret. Exact pretul pe care i-l ceri.”
Pana de curand jurnalistul avea un statut deosebit, deseori chiar se credea un mic Dumnezeu, putini fiind cei care stiu cu adevarat ce se ascunde de fapt in spatele presei.
Va ofer cateva caracteristici de baza, usor observabile la jurnalistii autohtoni : obedienti, slugarnici, lasi, penibili, aroganti, neincrezatori, perversi si vulgari. De fapt toate aceste asa zise “calitati jurnalistice autohtone” consider ca fac parte din fisa postului de lucru, in aceasta directie jurnalistii fiind atent selectati.
Nascut in 1921, Lt. colonel in rezerva, medic de profesie, domnul Romaniuc pare desprins dintr-o alta lume. Impresionant este faptul ca in ciuda greutatilor prin care a trecut, dl Romaniuc este inca un suflet tanar, lucid, vivace, plin de bun simt dand dovada de un umor fin. Am putut aborda impreuna diverse subiecte cum ar fi de exemplu: alimentatia vegetariana, razboiul, manipularea, controlul mintii, masonerie, despre practicile tipice comuniste de tortura.
Am citit cu mare interes cartea domnului Gabriel Andreescu.
Ce pot spune, printe alte comentarii? Doar atat: Similar.
Aproximativ tot ceea ce s-a petrecut in anii comunismului, se petrece acum si s-apetrecut in 2004. Se pare ca inclusiv o parte dintre “actorii” de atunci au fost “angajati” si acum. Democratie, normal sa fie si asa.
In ziarul Adevarul din data de 2 noiembrie 2008 a aparut un articol semnat de Raluca Sofronie intitulat: “Scandalul sexual, testul final al politicienilor”. Putem observa “discretia” jurnalistei, abordarea stiintifica a subiectului propus, dar ceea ce constat este faptul ca in Romania actuala si nu numai, cultura si educatia la capitolul sexualitate ating cote tangibile cu Zero.
